Reptilianul

Tacerea e de aur

2012-02-19T12:29:00.000-08:00

Orice lucru dintr-o casa parasita indeamna la tacere.

Iarna pe ulita

2012-02-19T12:19:00.000-08:00

Vedere panoramica spre Biserica Domneasca, Hanul lui Manuc si Curtea Veche.

Diferenţe

2012-02-18T14:24:00.000-08:00

Timpul îşi lasă clar amprenta asupra Palatului Adevărul. Aşa arăta intrarea în fosta tipografie în anul 2008 (foto stânga - sursa: norc.ro) şi aşa arată astăzi (foto dreapta).

Cladire pe Covaci (2)

2012-02-18T02:15:00.000-08:00

Aceeaşi clădire abandonată de pe strada Covaci. De data asta ziua.

Documentar - Palatul ADEVARUL

2012-02-16T08:06:00.000-08:00

Vă prezint mai jos un documentar superb făcut de Alexandru Nicusor Matei despre Palatul Adevărul de pe strada Constantin Mille. Imaginile sunt de anul trecut şi arată parcă o clădire mai puţin părăsită decât este astăzi. Interiorul a fost golit ulterior, geamurile sparte şi zidurile dărâmate. Peisajul era şi continuă să fie cu adevărat dezolant. Acest filmuleţ redă, în schimb, aspectul clădirii din vara lui 2011. Vizionare plăcută!

Fatada Palatului Adevarul

Simboluri masonice

2012-02-15T15:11:00.000-08:00

Lângă Biserica Bulgară Sfântul Ilie se află o clădire anexă pe zidul căreia se pot observa simboluri masonice. Bucureştiul este plin de asemenea simboluri mascate de monumente sau pur şi simplu trecute cu vederea de pe zidurile unor vechi clădiri sau pietre memoriale. Cumva puterea din spatele semnelor de orice fel, pe care ele o reprezintă, este mai presus decât cea a oamenilor şi a promisiunilor lor. Acestea întruchipează idei, pe care mă încumet să le descriu ca fiind nişte fiinţe nemuritoare şi reci. (vezi şi www.reptilianul.blogspot.com/2009/10/cimitirul-bellu.html)

Cladire pe Covaci

2012-02-15T12:09:00.000-08:00

In seara asta am intrat din nou in imobilul de pe strada Covaci (http://reptilianul.blogspot.com/2011/07/imobil-abandonat-pe-str-covaci.html). Se pare ca zapada ne-a luat-o inainte si a ocupat o buna parte din spatiul interior. Este unul din locurile care incearca sa-ti dea fiori, mai ales noaptea, plus ca deplasarea in diverse corpuri ale cladirii este destul de ingreunata de nesiguranta podelelor de lemn. Am facut totusi cateva poze pentru a va arata pe scurt o parte din feelingul oferit de acest loc.

Protest ANTI ACTA

2012-02-11T13:12:00.000-08:00

11 februarie 2012

Piata Universitatii

"NU ACTA!"

STOP ACTA!

2012-02-01T12:30:00.000-08:00

Am considerat ca este un mesaj destul de important care priveste libertatea multora dintre noi. Spune STOP tratatului ACTA si semneaza petitia pe www.petitieonline.com/opriti_acta.

Stop cenzurarea Internetului. Nu lasa corporatiile si guvernele lumii sa privatizeze libertatea cuvantului.

De ce ar trebui să ne intereseze ACTA?

Această înțelegere, dacă îi putem spune așa, încalcă numeroase libertăți civile, intimitatea cetățeanului, circulația liberă a informației pe Internet, comerțul și abilitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și alege opțiunile și legile care se potrivesc cel mai bine. (Legi produse și votate de aleși ai țărilor respective, aleși într-un mod democratic.)

Câteva efecte pe scurt ale tratatului ACTA:

a) va da voie autorităților să confiște sau să caute fără nici un motiv informații în computerele noastre, laptopuri, ipod, telefoane, sau cu alte cuvinte orice alt dispozitiv care poate stoca informație

b) în acest fel va începe cenzura pe Internet, site-uri pe care guvernul le cataloghează inacceptabile vor fi închise fără a mai fi posibilă atacarea deciziei în instanță.

c) va face toate tipurile de sharing P2P (peer to peer) ilegale, chiar dacă programele încărcate prin acest tip de serviciu sunt perfect legale astăzi. Programele gratis de astăzi vor dispărea, fiind obligați să plătim sume importante de bani, pentru același tip de servicii.

d) tratatul va împiedica și casele de binefacere care cumpără medicamente și le plasează înțările lumii a 3-a care au nevoie de ele. Nenumărate vieți vor fi pierdute în acest fel.

Providerii de Internet vor fi obligați să monitorizeze orice se întâmplă online și să raporteze guvernelor orice este suspicios. Întrebarea logică este cum vor fi ei plătiți pentru aceste servicii obligatorii? Vor fi plătiți? Dacă nu vor fi plătiți, abonamentul la Internet așa cum îl știm noi va deveni mult mai mare. Dacă vor fi plătiți din banii de stat, ei bine, banii aceștia sunt și banii noștri.

Urmările votării ACTA

1. ACTA dă guvernelor și ISP-urilor (Internet Service Provider) dreptul să blocheze website-uri catalogate ca “nepotrivite”. NU există un plan clar către ce este considerat nepotrivit sau potrivit. Este evident că de aceste drepturi se va abuza pentru diverse câștiguri economice sau politice. China are aceeași scuză pentru a cenzura Internetul, drept urmare China a banat facebook.com, youtube.com, blogspot.com, iar google.com este moderat de guvern, fiind în prezent câteva scandaluri în această privință.

2. Dacă ACTA este implementat, intimitatea persoanelor pe Internet nu va mai exista. Providerii de servicii pentru Internet vor fi forțați să monitorizeze ce site-uri vizitezi, ce cuvinte tastezi, sau ce faci și ce urmărești. Oamenii au un drept de bază când vine vorba de intimitate, iar acest tratat îl încalcă evident.

3. Va fi din ce în ce mai greu pentru cei ce dețin calculatoare pe Linux să își asculte muzica sau să își vadă filmele, deoarece acestea vor fi DRM (Digital Rights Management) iar pe programele gratuite nu vor mai putea reda acest tip de fișier.

4. ACTA cere ca providerii de Internet să nu mai dețină software gratuit care are posibilitatea de a include media cu copyright; acest lucru va afecta substanțial site-urile care oferă software gratuit cum ar fi download.com, sourceforge.com sau softpedia.com. Majoritatea softurilor ce le folosim, sau le deținem pe calculatoarele noastre sunt gratuite. Pentru a ne putea asculta muzica, o să fim nevoiți să cumpărăm și programele. Winamp, Foobar2000, Kmplayer și multe altele vor fi interzise deoarece sunt gratuite și oricum nu vor mai avea posibilitatea de a reda fișiere DRM.

5. Va fi din ce în ce mai greu să se distribuie software gratuit: fără filesharing sau tehnologii P2P, programele gratis vor apărea din ce în ce mai rar, sau poate chiar vor dispărea. O să fim obligați să plătim pentru servicii sau programe pe care astăzi le avem gratis. Firmele sau oamenii care produc software gratuit nu își permit să întrețină și distribuirea programelor lor pe Internet.

6. Vom putea fi privați de bunuri IT fără nicio explicație, doar că această acțiune face parte din controalele de rutină. Calculatoarele suspectate de includerea materialelor piratate și/sau de încălcarea drepturilor de Copyright vor fi de asemenea confiscate și verificate. Nu numai că este o încălcare a intimității, dar poate însemna restricționarea oamenilor în deținerea echipamentelor digitale. A lua un laptop sau un ipod cu noi la aeroport sau la gară te va costa ore bune din timpul tău, pentru că va trebui să fie cercetat. Imaginați-vă cozile făcute la check-in, având în vedere că astăzi majoritatea dețin un dispozitiv media pe care pot fi stocate date.

7. Parte din tratatul ACTA spune că importul anumitor medicamente va fi restricționat și controlat. Acest lucru poate fi dezastruos, iar efectul lui poate costa mii de vieți omenești, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Majortatea companiilor farmaceutice nu importă medicamente în țările din lumea a 3-a, deoarece mult mai profitabil este să le vândă țărilor bogate. Medicamentele ajunse în lumea a 3-a provin de la case de binefacere sau de la oameni cărora le pasă. Dacă ACTA este acceptat, aceste medicamente vor fi confiscate pentru motive de securitate, dar cu alte cuvinte sunt confiscate pentru a menține monopolul. (www.facebook.com/stop.acta.romania)

BERĂRIA GAMBRINUS de pe REGINA ELISABETA

2012-01-30T01:49:00.000-08:00

Ruinele vechii berării Gambrinus au rămas astăzi numai în memoria trecătorilor de pe Bulevardul Regina Elisabeta. Alături de uriaşa construcţie rece şi goală a fostului Hotel Cişmigiu, berăria de altădată are o poveste de spus care-mi pare că ignoră actualele modificări aduse şi încercări de reabilitare.

În 1912, arhitectul Nicolas Pissiota împreună cu vărul său, Arghir Culina, au construit "la bulivard birjar, la bulivard" una dintre cele mai frumose clădiri ale Bucureştiului de la început de secol. Era un imobil luxos, cu şase etaje, care ceva mai târziu avea să devină Hotelul Cişmigiu. În august 1941, un anume Naumescu a reînviat numele celebrei berării şi a deschis un restaurant luxos pe care l-a botezat tot "Gambrinus".

Este bine de ştiut că adevăratul "Gambrinus", deschis în 1901, se afla undeva peste drum de primul Teatru Naţional, distrus în 1941 de bombardamentele americane. Sau, mai pe înţelesul nostru, al celor de astăzi, în zona Palatului Telefoanelor. Berăria era una din afacerile lui Ion Luca Caragiale şi singura rămasa celebră până astăzi. Chiar şi după plecarea lui în Berlin aici a fost locul de întâlnire al oamenilor din lumea teatrală, gazda unor spectacole de jazz, dar şi a celor date de tarafuri lăutăreşti celebre. Prin 1940, clădirea a fost însă demolată. Atunci a murit, de fapt, pentru prima dată, cârciuma lui Caragiale.

PLANUL RESTAURANTULUI GAMBRINUS DE PE B-DUL REGINA ELISABETA

Mesaje de la proteste

2012-01-27T09:03:00.000-08:00

FAŢADA PALATULUI ADEVĂRUL

2012-01-19T08:32:00.000-08:00

Pe 16 ianuarie pânza ce acoperea Palatul Adevărul a fost arsă,
incident aflat în proximitatea protestelor din Piaţa Universităţii.

Vezi poze mai vechi din interiorul clădirii.

Sinagoga Beit Hamidraş

2012-01-17T02:32:00.000-08:00

Calea Mosilor

Fosta Sinagogă Beit Hamidraş
(Casa Învăţăturii, Sinagoga Veche sau
Sinagoga de la Sf. Gheorghe) ridicată din 1812.
Probabil că a deservit comunitatea evreiască
până după rebeliunea legionară din ianuarie 1941.

Această fotografie surprinde Sinagoga Veche
după incendierea din timpul rebeliunii legionare.
După al Doilea Război Mondial, clădirea a fost
refăcută într-un stil mai auster decât cel iniţial.

Informatii de pe rezistenta.net

PROTEST - 15 IANUARIE

2012-01-15T12:20:00.000-08:00

A treia zi de proteste la Piata Universitatii.

Mircea Badea inconjurat de multime

La un moment dat apare si Irinel Columbeanu

Protest - 14 ianuarie

2012-01-15T02:46:00.000-08:00

14 ianuarie 2011, în jurul orei 16
Piata Univestităţii

În faţa Palatului Cotroceni

Şi din nou la Universitate

Subsolul magazinului UNIREA

2012-01-13T13:00:00.000-08:00

Subsolul magazinului UNIREA este format din destule holuri întortocheate pentru a te rătăci. Noroc cu săgeţile de ieşire şi planul de evacuare. Am ajuns aici din greşeală, coborând mai mult decât trebuia. Sunt multe lifturi, unele funcţionale şi noi, altele vechi şi defecte. Este foarte probabil ca unul din aceste lifturi să coboare şi mai adânc în subteran, dat fiind faptul că destul de aproape de acest subsol se află staţia de metrou şi tunelul.

PLAN EVACUARE

Imobil ars pe STRADA BĂRĂŢIEI

2012-01-13T09:27:00.000-08:00

Casă veche şi arsă pe Strada Bărăţiei, în apropierea B-dul Corneliu Coposu. Se pare ca a fost cumparata de patronul florariei Iris, Nicu Bocancea.

SE CRAPĂ ZIDUL!

2012-01-13T08:26:00.000-08:00

La intersecţia dintre Şelari si Lipscani se află în curs de renovare fostul magazin Lashez aflat într-un imobil considerat monument istoric. Alături se afla şi fostul bar/restaurant Gara Lipscani. În cursul zilei de ieri zidul vechiului imobil s-a crăpat fiind nevoie astfel de amplasarea unor stâlpi de lemn pentru susţinere.

Aşa arăta colţul intersecţiei dintre Şelari şi Lipscani înainte:

Şi astăzi:

Fosta FABRICA DE STICLA STITEH

2012-01-04T02:54:00.000-08:00

Bulevardul Basarabia, în apropiere de gura de metrou Costin Georgian.

Halele fabricii de sticlă Stiteh se găsesc în stare de abandon, asteptând parcă să se prăbuşească odată cu desenele colorate. În ton cu peisajul industrial, se găseşte şi parcul Sticlăriei din proximitate, fiind de altfel singurul parc neamenajat din cartier, celelalte bucurându-se de o atenţie firească. Parcurile reprezintă importante nuclee de formare a socializării în cartier.
(citat preluat de pe blog.igloo.ro)

Vedere spre Parcul Sticlăriei, cred ca singurul parc nefinisat de pe timpul lui Ceauşescu.

Casa MICLESCU

2012-01-02T09:19:00.000-08:00

Pe bulevardul Kiseleff nr. 35-37 se află o curte năpădită de buruieni din care abia se zăreşte frumoasa casă, azi părăginită, ce i-a aparţinut, cândva, pictorului George Demetrescu Mirea. Construit în 1902, în stil neoromânesc, imobilul a fost vândut avocatului Jean Miclescu, nu înainte ca artistul să-i decoreze tavanul cu splendide picturi. Acum e în posesia lui Ţiţi Dumitriu, fost antrenor Steaua care o lasă în paragină.

<<In 1994, casa a fost vanduta de catre un urmas al familiei Miclescu fostului antrenor al Stelei Dumitru (Titi) Dimitriu si lui Ilarian Puscoci.

Dupa ce au cumparat casa, cei doi au lasat-o sa se autodemoleze. Deoarece acest imobil este monument de interes local, legea nu permite demolarea ei. Daca insa imobilul ar disparea „pe cale naturala”, proprietarii ar avea de castigat 3.000 de mp in cea mai scumpa zona a Capitalei.>> (citat din articolul lui Radu Oltean www.art-historia.blogspot.com)

Casa Miclescu in prima jumatate a secolului 20 (imagine de pe hasnas.com)

Si in prezent:

"Crezi în frumuseţe?"
"Indiferent de trecut viitorul poate fi schimbat."

CLUB HERMES

2011-12-06T08:54:00.000-08:00

Pe strada Şelari, la numărul 16, în Centrul Vechi al Bucureştiului, se află clădirea fostului Club Hermes, unde aveau loc înainte de Revoluţie şedinţe de sindicat.

The last party must have been very hot...

SUBTERAN OPERA

2011-11-28T11:59:00.000-08:00

Din nou buncarul de sub opera, dupa trei ani de la prima vizita.

Catedrala Mantuirii Neamului

2011-11-12T05:23:00.000-08:00

BLOCUL ROSENTHAL

2011-11-05T04:19:00.000-07:00

Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR
UPDATE

Blocul ROSENTHAL a fost construit în anii 1935-38 dupa planurile lui Radu Dudescu. Imobilul era fosta “Casa de pensiuni, împrumuturi si ajutor a salariatilor BNR”, adapostind apoi Banca de Comert Exterior, urmand ca în anii ’90 sa ajunga o filiala a BNR. (sursa & harta)

Parter

Seiful

Subsolul

Balcon

Calea Victoriei si sediul BCR

Vedere spre Piata Natiunilor Unite

Pasajul Villacrosse (Valea Regilor)

Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR

2011-10-31T11:23:00.000-07:00

Calea Victoriei nr. 22-24
Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR
(20 decembrie 1938) - Arhitect Radu Dudescu

In noaptea de 29-30 octombrie am intrat in Casa de pensiuni, imprumuturi si ajutoare a functionarilor BNR. Imprejurarile fiind destul de suspecte, ma voi rezuma la doar sase fotografii din incinta cladirii cat si de pe aceasta.

Am relansat urmatoarele poze si informatii postate intr-un articol mai vechi sperand ca vor fi folositoare:

Lucrările de construcţie s-au desfăşurat conform planului iniţial, astfel că inaugurarea clădirii a avut loc la 20 decembrie 1938. Pe lângă spaţiile destinate funcţionării Casei de pensiuni, în această locaţie au fost instalate şi unele servicii ale băncii. Astfel, la etajul I existau ghişee destinate lucrului cu publicul, în timp ce etajul II şi jumătate din etajul III erau ocupate de Serviciul Relaţiunilor cu străinătatea. În cealaltă parte a etajului III şi la etajul IV funcţiona Serviciul Controlul importului, etajul V aparţinând Serviciului Controlul exportului.

La ultimele trei etaje se desfăşurau activităţile Asociaţiei culturale şi sportive a funcţionarilor BNR, pe care Dudescu a condus-o timp de şase ani, în intervalul 1935-1940. Din documentele de arhivă reiese faptul că Radu Dudescu a fost iniţiatorul unora dintre cele mai importante acţiuni ale acestei asociaţii, implicându-se direct în realizarea lor. (de aici)

Planul subsolului

Planul parterului

Planul etajului 7

Sala de lectura

(sursa pozelor vechi)

CICLOP

2011-10-20T01:46:00.000-07:00

Octombrie

2011-10-18T21:20:00.000-07:00

Art Boulevard 2011

2011-10-09T03:38:00.000-07:00

Sambata, 8 octombrie, Art Boulevard 3 pe Strada Filitti

Masini frumoase la Polizu

2011-09-16T09:23:00.000-07:00

Legatiunea Germana

2011-09-06T01:35:00.000-07:00

Plagiere

2011-09-04T13:27:00.000-07:00

La inceputul lunii ianuarie a anului 2009 am scris o poezie, al carei titlu dezvaluie insasi tema, Evocare.

Aş vrea să te cobori
Să-mi spui cu vorbe reci
Când toţi vor înceta
Foşnitul printre crengi.

Şi zumzetele astea
Ce-mi dau numai migrene
Să piară necitite-n
Uitatele catrene.

Călcând peste peceţi
Din cercul meu te chem
Când toţi dispar doar noi
Destăinuiţi suntem.

Privesc în jurul meu
La cei fără de nume
Cum stau opriţi din mers
Cu timp cu tot şi lume.

Iar demonii tresar
În recile-nchisori.
Doar noi găsim hotar
În infinit de sori.

Dar trebuie să pleci
Departe şi demult
Eu iaraş printre crengi
Mai greu am să te-ascult.

Poezia am publicat-o pentru prima oara pe deviantart si pe blog. Acum cateva luni am cautat pe google.ro versurile poeziei pentru ca de multe ori am avut surpriza de a gasi versuri scrise de mine pe alte bloguri sau site-uri. In cele din urma mi-am gasit poezia in alte doua bloguri (link1 si link2) fiind postata in mai si respectiv iunie din 2009. Lucrul care m-a facut pe mine sa scriu acest mesaj este incapatanarea unuia din bloggeri de a-si insusi drepturile de autor asupra versurilor mele. In aceeasi situatie pot fi multi, internetul stand la indemana oricui. Mai aduc la cunostinta ca blogul unde scriu poezii este www.lestatis.wordpress.com, dar si pe Deviantart.

BUCURESTI

2011-09-03T01:20:00.000-07:00

BUCURESTI
550 de ani
de la prima atestare documentara
1459-2009

Ii multumesc lui Raiden pentru cuprinzatorul album si, folosindu-ma de ocazia asta, aduc si doua informatii gasite in paginile acestuia referitoare la Cladirea Adevarul si Gradina Capitol (Teatrul de vara).

(sus)Tipografia Adevarul de pe Strada Sarindari,
vedere spre Blocul Universul. Fotografia poate
fi datata in perioada 1935-1940. Col. R. Oltean.
(jos) Ruinele aceleasi tipografii. Vezi articolul!

* * *

(sus) Teatrul de vara Alhambra, pe bd. Elisabeta
(cu una din intrari spre str. Sarindari). A fost
amenajat dupa Primul Razboi de Nicolae
Nenciulescu si decorat cu sculturi ale lui
Spiridon Georgescu. B.A.R.
(jos) Actuala Gradina Capitol. Vezi articolul!

TNB - Intercontinental

2011-09-02T00:17:00.000-07:00

Lucrarile la Teatrul National Bucuresti

Sala Dalles

Catacomba UNA

2011-08-20T01:32:00.000-07:00

Galeria Catacomba (aflata la subsolul Facultății de Arte Decorative, Str. Grivitei nr. 28) a fost redeschisa in cadrul evenimentului Noaptea Albă a Galeriilor de pe data de 10-11 iunie 2011. Prima expoziție găzduită de Catacomba UNA s-a intitulat ,,Visul unei nopți de vară” reprezentand cea dintâi etapă a unui proiect organizat de studenți ai anilor I și II din cadrul secțiilor de Pictură și Grafică, sub îndrumarea lectorului univ. dr. Ion Anghel.
Vezi blogul Galeriei Catacomba UNA!

Viata lui nea' Sandu

2011-08-18T12:32:00.000-07:00

Muzeul Spiru Haret

2011-08-12T01:12:00.000-07:00

Str. Gheorge Manu nr. 7

Pe 4 iunie 1941, dupa moartea sotiei lui Spiru Haret, casa a fost vanduta de rude Institutului National al Cooperatiei. Obiecte personale, carti, manuscrise si mobilierul au fost donate noului proprietar cu conditia de a amenaja un muzeu, lucru care s-a si intamplat. Lucrurile s-au schimbat insa dupa razboi, cladirea devenind proprietatea Sfatului Popular al Capitalei.
In 1956 imobilul a trecut in administrarea Ministerului Culturii, iar in 1986 in administarea Ministerului Educatiei. Dupa revolutie imobilul s-a intors la CENTROCOP, institutie care in 2001 l-a vandut cu 610.000 dolari unei persoane private. In 2005, imobilul a fost vandut din nou firmei Invest Lux Construct cu 1.140.000 de euro.
Intentia proprietarului a devenit foarte clara un an mai tarziu, cand a obtinut aprobarile necesare pentru construirea unui bloc de sapte etaje peste casa lui Spiru Haret. Culmea este ca, desi casa este monument de interes local, proiectul are aviz de la Ministerul Culturii, cand la carma acestuia era chiar un ministru liberal.
Proiectul prevede pastrarea fatadei casei si supraetajarea acesteia cu un corp imens din sticla. Deocamdata casa nu a fost demolata, iar lucrarile de construire nu au inceput. (sursa)

Vezi si:

http://silviacolfescu.blogspot.com/2011/06/o-vizita-la-muzeul-spiru-haret-din.html

http://gamezplayi.wordpress.com/2011/06/18/ruinele-muzeului-spiru-haret/

Sos. Panduri

2011-08-10T01:51:00.000-07:00

Pregatiri

2011-08-04T03:30:00.000-07:00

Ultimele pregatiri dinaintea evenimentului

Afis UPARTY

2011-08-03T12:21:00.000-07:00

Artistic

2011-08-03T02:04:00.000-07:00

Underground Party

2011-07-30T01:14:00.000-07:00

Rezervari: uparty@yahoo.com

Data: 6-7 august 2011

Evenimentul va avea loc intr-o cladire abandonata din centrul Bucurestiului.
Mai multe detalii vor fi lamurite in privat la id-ul de mai sus.

Facebook event

1. Toate persoanele care doresc sa participe la eveniment trebuie sa vorbeasca din timp cu organizatorii pentru a-si face o rezervare. (Yahoo ID: uparty)

2. Toate persoanele ce si-au rezervat un loc au voie sa vina cu un invitat la alegere.

3. Cum evenimentul este unul underground, rugamintea organizatorilor este de a minimaliza promovarea lui.

4. Se merge pe ideea ca fiecare persoana se distreaza cum doreste, atata timp cat nu deranjeaza pe cineva si nu distruge locul.

5. Din lipsa unei sponsorizari, invitatii sunt rugati sa-si aduca singuri mancarea, bautura si orice altceva, totul fiind la comun.

6. Locul evenimentului se va afla cu putin timp inainte de a incepe.

7. In ceea ce priveste muzica, aduc la cunostinta ca exista curent electric in respectiva cladire, asa ca, oricine e liber sa aduca orice fel de tehnologie de stocare si redare a mp3-urilor atata timp cat poate fi conectata la sursa curentului electric si, respectiv, la boxe.

Eveniment creat de Uparty Vincent

Compilatie

2011-07-20T11:17:00.000-07:00

Micul Paris

2011-07-19T23:02:00.000-07:00

__________________________________________
UPDATE

Cartier Drumul Taberei

2011-07-19T05:45:00.000-07:00

Imobil abandonat pe Str. Georges Clemenceau

2011-07-18T11:15:00.000-07:00

Imobil abandonat aflat pe strada Georges Clemenceau, vizavi de fosta Casa de Moda din apropierea Ateneului Roman. Multumesc lui Florin pentru informatiile despre locatia acestei cladiri din articolul Cautand Politia Financiara.

Ruine de pe STRADA FRANCEZA

2011-07-12T00:38:00.000-07:00

Case cu pravalii din secolul XIX

UN OM INTRE OAMENI - FRATIA

2011-07-10T00:59:00.000-07:00

În paralel cu explorările urbane voi continua să postez surse referitoare la societatea secretă „Frăţia”. De data aceasta am selectat câteva paragrafe din opera lui Camil Petrescu, „Un om între oameni”.

„Ghica îi potriveşte dinainte un tacâm şi lui Tell; se aşază toţi trei, înclinaţi peste masă, ca să se poată citi în şoaptă. Bălcescu citeşte cu vocea lui gravă şi hotărâtă:
„Se înfiinţează o societate secretă, cu numele Dreptate-Frăţie. Scopul ei este să pregătească îndrumarea unei viitoare revoluţii în Ţara Românească. În afară de fondatori, membrii societăţii nu se cunosc între ei.”
Se vedea că fostul iuncher se inspirase din sistemul de organizare al cărvunarilor.
- Cum, toţi membrii pot să ne cunoască pe noi trei, fondatorii ei, întreabă, nelămurit Tell.
- Nu, am vrut să spun că numai noi trei, fondatorii, îi cunoaştem pe toţi membrii „Frăţiei”. Altfel, nimeni nu cunoaşte decât grupul de zece fraţi ai lui.
Ghica lăsă jos furculiţa cu care se juca.
- Dacă e vorba să fim fraţi, cum sunt călugării, atunci să luăm şi cinuri monahale, nu? Ce ziceţi?
La început zâmbesc toţi trei ca de o glumă, obişnuită la Ghica.
- De acord, dacă vreţi.
Şi după ce convin, Bălcescu citeşte mai departe:
„Ca o anexă a societăţii secrete, va funcţiona, pe faţă, o societate literară. Toţi viitorii membri ai Frăţiei secrete trebuie să facă mai întâi un stagiu în societatea literară.”
Întreabă apoi ridicând privirea de jos în sus:
- Aveţi ceva de zis?
- Mă învoiesc, precizează maiorul, după ce căutase parcă, în gând, răspuns la o întrebare pusă de el însuşi.
- De acord, răspunse şi Ghica, ciupindu-şi bărbiţă negricioasă şi cu botişorul împins înainte.
- Atunci votaţi statutele societăţii secrete „Frăţia”, nu? Şi Bălcescu, ridică de pe foaia de hârtie ochii lui lungi, traşi spre tâmple.
- Votăm, răspunde cu bărbia sprijinită în palme Ion Ghica. Ar vrea să adauge ceva, dar e întrerupt de Tell, care se gandeşte la unele garanţii, dar e de credinţă.
- Şi jurăm, adăugă el, cu vocea joasă şi scurt înăbuşită.
- Jurăm dacă vreţi, îl întregeşte convins şi Bălcescu, care într-o clipă revede în gând întâmplările din 1840.[...]
Fostul iuncher dădu la o parte farfuriile din faţa lui şi puse textul pe masă.
- Acum semnaţi.
- Semnăm.
Semnează întâi Ghica, apoi Tell, încercând să-şi muşte mustaţa tunsă.
Bălcescu i-a urmărit cu toată viaţa adunată în ochii lui negri, înfriguraţi.
- Acum iscălesc şi eu...
Se aşază ca să scrie nestânjenit, îşi scrie încet numele, mai priveşte o clipă hârtia, o arată ca să se convingă şi ei că e semnată cum trebuie şi apoi o rupe bucăţi cu un foşnet înfundat. Tell ridică din umeri uimit şi rămâne cu pumnul înţepenit pe garda sabiei.
- Ce faci? Ce-i asta?
Bălcescu zâmbeşte mirat şi-şi plimbă privirea sarcastic de la unul la altul.
- Vreţi societate secretă cu statute scrise?
Tell şi Ghica râd ca de o glumă potrivită. Asta nu-l va împiedica însă pe Ghica, mai târziu, să scrie că el a avut, într-un cufăr, statutele scrise şi că au pierit cu prilejul unui foc la conacul de la Ghergani.”

„Peste două săptămâni, Ştefan, Nicolae, Radu şi Alecu C. Golescu (Albu) erau membri ai „Frăţiei”. Îndeosebi Nicolae Golescu, ca să câştige prietenia lui Bălcescu şi cunoscându-i slăbiciunea, îi trimise un cufăr cu izvoade istorice şi cărţi de specialitate, care nu se găseau în ţară. Cu acest prilej avu loc şi întâia şedinţă a „Frăţiei” în palatul de la Belvedere.”

Fii lui Dinicu Golescu (de la stanga la dreapta):
Stefan, Nicolaie, Alexandru si Radu.

„Afară de cei patru fraţi Goleşti, Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexandru (poreclit cum se ştie şi Albu, ca să fie deosebit de văru-său Alexandru Golescu, negru - Arăpilă), fură aduşi în acea vreme în „Frăţia” şi câţiva dascăli ardeleni, de la şcoala Sfântul Sava şi încă vreo doi de la Schewitz, între care Axente Sever. Multă bucurie le făcu şi adeziunea poetului Bolintineanu, tot din acest timp, ca şi a lui Cezar Bolliac.
Mai intrară, ceva mai târziu, un însemnat număr de ofiţeri, unii foşti colegi ai lui Bălcescu şi alţii colegi cu Tell, astfel maiorul Voinescu II, maiorul Costache Filipescu, locotenenţii Fărcăşanu, Cristophi, Pleşoianu, Serurie şi alţii.”

„[...]vioaia Ana Ipătescu, despre care ştie, e drept, că împreună cu Lucica (Luxiţa Florescu) şi Sevastiţa era a treia femeie iniţiată în secretele „Frăţiei”, datorită mai ales grijii ce-i purta colonelul Nicolae Golescu, cel ce avea o încredere nemărginită în ea şi o socotea ca pe o rudă a sa, încredinţându-i multe secrete politice.”

Imagini de pe UNION

2011-07-09T11:45:00.000-07:00

Strada Ion Campineanu

Fostul Hotel Muntenia

Strada Academiei

Hotel Union inainte...

ION GHICA DESPRE INTEMEIEREA FRATIEI

2011-07-07T01:44:00.000-07:00

"Într-o noapte prin culesul viilor, pe la 1843, pe când lumina lunei începea a se contopi în razele diminetei şi ajunsesem în dreptul caselor lui Simeon Marcovici, după un mic sfat între noi doi, în răspântii, în loc s-o luăm la deal, pe la Oteteleşeanu, să ieşim la mine acasă, ne-am hotărât să urmăm pe strada Brezoianu, să ieşim la Mihai-Vodă şi d-acolo s-o apucăm spre Filaret, să ne ducem să dejunăm cu câte o pereche de cârnaţi trandafiri şi un pahar de must. Ne apropiasem de biserica Sfinţii Apostoli, când întâlnim în cale pe căpitanul Tell, mergând spre cazarma lui de la Mihai-Vodă; şi ne luăm câteşitrei pe drum înainte, pe subt Mitropolie, la viile din deal. Cu cât ne suiam pe coastă, cu atât vorbirea noastră devenea mai aprinsă. Subiectul discuţiunei era acel de toate zilele şi de toate serile. Ne imputam unul altuia lipsa de patriotism şi de energie; ne făceam răspunzători de starea nenorocită şi umilită a ţarei, aşa că la întoarcerea noastră în vale, la fântână, jurasem să ne consacrăm patriei cu trupul şi cu sufletul, ne legasem fraţi de cruce şi că fiecare dintre noi trei să se supuie, cu pericolul vieţei şi al averei, la hotărârile celorlalţi doi; chiar în ziua aceea ne-am adunat de am alcătuit statutele şi regulamentele "Frăţiei".

Iniţiaţii erau formaţi în grupuri a câte zece, fiecare frate cunoscând numai pe şeful său imediat, diacoln, preot sau arhiereu, acel care-l catichisese, îl iniţiase, de la care şi prin care primea ordine şi instrucţiuni şi căruia datora ascultare şi supunere cu pericolul vieţei şi al averei, păstrând secretul cel mai absolut. Deviza era: Dreptate, Frăţie.

Statutele, scrise în cifre cu cheie, erau păstrate la mine în bibliotecă, în scoarţele Algebrei lui Bourdon. La mai 1848, când m-am decis să mă duc la Constantinopol, am dat acel volum în păstrarea Bălcescului, dar el peste două zile mi l-a adus înapoi, zicând că se temea de vreo percheziţiune sau d-o arestare şi că-l credea mai în siguranţă la mine. La plecarea mea din Bucureşti am pus acea carte împreună cu alte cărţi şi cu notele şi caietele mele din şcoală într-o ladă pe care am lăsat-o în beciu de sub scară, în casa generalului Mavru de la Jicniţă, unde locuiam, astăzi legaţiunea Italiei, casă care a ars în 1856, când devenise spital militar în timpul ocupaţiunei austriece. Acolo, împreună cu casa, s-au mistuit în cenuşă cărţile, hârtiile, tablourile, mobilele şi cu toate obiectele ce posedăm. "

(Ion Ghica către Vasile Alecsandri, XXVII, Epistola Nr. 1 - NICU BALCESCU, Londra, 25 octombrie 1886)

Romania Libera inainte de Revolutie

2011-07-06T01:02:00.000-07:00

Romania Libera - 25 noiembrie 1989
Link 1
Link 2

Romania Libera - 21 decembrie 1989
Link 3

Romania Libera - 22 decembrie 1989
Link 4

POVESTIRI URBANE

2011-07-04T08:52:00.000-07:00

Aşa cum bine spunea un prieten şi totodată un explorator urban, gradul de dificultate al infiltrărilor în clădiri abandonate creşte de la o explorare la alta. Privind în urmă nenumăratele aventuri de care am avut parte alături de mulţi alţi cutezători remarc un lucru deosebit de important privind nevoia de divertisment. Există undeva, în fiecare expediţie, un factor cheie ce necesită un nivel crescut de adrenalină. Acest lucru mă face să cred că de cele mai multe ori căutarea este mai mult distractivă decât atingerea scopului. Orice explorator urban se va lovi la un moment dat de un zid. Vrând să treacă mai departe, va trebui să-l elimine din drumul său. Mintea lui trebuie să fie o fabrică de idei care, odată puse în practică, vor fi suficient de capabile să depăşească obstacolul. Aceasta este infiltrarea despre care vorbeam.

Prin 2007 am intrat pentru prima oară în buncărul de sub Opera Română. Am aflat despre acest loc din forumuri destinate tunelurilor Bucureştiului. Astăzi, lucrurile s-au schimbat puţin la Operă. O echipă de paznici supraveghează mult mai atent zona, lucru care face şi mai dificil intratul în buncăr.

Nu după mult timp am aflat de clădirea abandonată a Hotelului Muntenia, situată în spatele Facultăţii de Arhitectură. Când ne-am dus acolo lucrurile păreau altfel decât din zvonuri şi hărţi. Mai întâi trebuia să împingem un grilaj de fier ca să ajungem înăuntrul unei case alăturate aflată şi ea în ruină. După ce ajungeam în curtea interioară a casei ne aştepta un zid destul de înalt, în spatele căruia era, în sfârşit, hotelul. După ce-l săream cu grija de a nu fi văzuţi de oameni prin strâmtura dintre cele două clădiri, intervenea o altă problemă. Uşa din spate părea de neclintit. În ceea ce priveşte infiltrarea, cred că ar trebui să specific un lucru esenţial. Cu cât eşti mai suplu, cu atât te strecori mai uşor. Nu mare a fost dificultatea de a intra prin fereastra uşii de metal, al cărui geam era spart. Am vizitat de nenumărate ori hotelul până când actualii proprietari au schimbat întregul grilaj.

Tot la categoria hoteluri părăsite intră şi Hotel Dunărea, aflat lângă Gara de Nord. Am intrat de două ori în clădire. O dată în vară, iar apoi în iarnă. Recunosc că, deşi, iarna nu prea am avut parte de aventuri urbane din cauza frigului şi a vremii în general, infiltrarea în Hotel Dunărea din acest sezon a fost una spectaculoasă. Mai exact, am intrat într-un bloc vechi alăturat care avea ieşire pe terasa unui garaj din spatele hotelului. Aduc la cunoştinţă că zăpada era groasă de aproximativ un metru, fapt care ne îngreuna suficient de mult avansarea. Ajunşi lângă zidul hotelului, observăm că singura fereastră prin care puteam pătrunde se află la două etaje distanţă de noi. În cele din urmă am reuşit să urcăm cu ajutorul unui cablu. La întoarcere am folosit stratul gros de zăpadă drept saltea sau amortizor. Am sărit pur şi simplu, mai întâi de la fereastra hotelului pe garaj, iar apoi de pe garaj pe trotuar. Posibil să fi fost Crăciunul, dar nu mai îmi amintesc exact.

Casa Cesianu - Fosta Legatie Germana

2011-07-04T00:44:00.000-07:00

Aflata pe Calea Victoriei 147, la intersectie cu B-dul Dacia, fostul Casino Victoria sau Teatrul Constantin Tanase este trecut pe lista monumentelor istorice sub numele Casa Cesianu - Fosta Legatie Germana, datand de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Pe 1 martie 1880 se deschide Legatia Germana la Bucuresti, iar contele von Wesdehlen este trimis la Bucuresti devenind primul ambasador al Germaniei.

Unchiul Regelui Mihai, printul Albrecht von Hohenzollern, povesteste momentul capitularii nemtilor in fata amenintarii cu tunurile asezate chiar in fata legatiei:

"Catre amiaza zilei de 25 august am observat ca doua tunuri antitanc au fost puse în pozitie în fata intrarii în sediul nostru si un pluton de infanterie se desfasurase în pozitie de lupta. [...]
Când rusii au înconjurat Legatia, Killinger (Manfred von Killinger - amabasadorul Germaniei la Bucuresti in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial) a lichidat-o întâi pe secretara lui, cu care se spunea ca ar fi avut legaturi intime, apoi s-a împuscat."

Dupa anii '90 cladirea a devenit Casino Victoria, apoi si-a pierdut complet demnitatea, transformandu-se in sala de pariuri sportive. (sursa)

Doua vederi panoramice de pe acoperisul Casinoului Victoria.
1. intersectia Caii Victoriei cu B-dul Dacia
2. vedere spre Piata Romana

Statuile din Bellu

2011-07-03T03:13:00.000-07:00

Se implinesc trei ani si ceva de cand am gasit acest loc foarte captivant si plin de tot felul de domenii de interes. Nu e nevoie sa ai un ochi agil ca sa vezi o statuie sau o capela remarcabila proiectata intr-un anumit stil arhitectural. Teritoriul cimitirului Bellu este impanzit pe alocuri de statui intruchipand ingeri avand expresii diferite ori de busturile rigide ale celor defuncti. Este necesar, in schimb, sa ai un spirit de observatie destul de antrenat pentru a depista ideile esentiale si mesajele ascunse in marmura si piatra. Pentru ca orice lucru are povestea lui.

Mai jos, Katalina Boschott sau 'doamna cu umbrela' si C.A.Rosetti

Fam. Pappadopolu

Familia pictor Arjoca

Palatul Justitiei

2011-07-03T01:56:00.001-07:00

Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890-1895 după planurile arhitecților Albert Ballu și Ion Mincu, este amplasat pe malul Dâmboviței. Exteriroul clădirii are influențe urbane, iar corpul central este construit într-un stil al Renașterii franceze. Statuile de la intrarea principală simbolizează Legea, Dreptatea, Justiția, Adevărul, Forța și Prudența, au fost construite Carol Storck, Frederic Storck, Wladimir Hegel și George Vasilescu.

Mișcările seismice repetate, dar și terenul fragil pe care a fost construită clădirea încă de la început, au necesitat consolidări repetate, ultima de mare amploare finalizându-se în septembrie 2006.

Imobil de pe Str. Covaci

2011-07-02T23:33:00.000-07:00

Hanul lui Manuc vazut de pe acoperisul cladirii.

Biserica Curtea Domneasca

by Axelanti

O varsta frageda

2011-07-02T02:17:00.000-07:00

Monumente din Cimitirul Bellu aflate la capataiul unor copii.

Tunel de sub Bucuresti filmat in HELLRISER

2011-06-29T07:23:00.001-07:00

Hellriser Deader este al saptelea film al seriei horror. Filmarile au avut loc in Bucuresti. Dintre acestea am scos in evidenta o scena filmata in subteranele capitalei. Protagonista a descoperit in urma unei investigatii adresa unei case. Aceasta se afla la intersectia Str. Gheroghieni cu Str. Uranus.

Ajunsa la locul cu pricina deschide poarta si intra prin micul gang. In cele din urma gaseste in curtea interioara o usa cu grilaj si geam care ducea spre subsol.

Subsolul se dovedi a fi mai mare decat se astepta. Era un tunel in toata regula.

Mai jos se pot observa schimbarile care au avut loc pe acea portiune de strada de-a lungul a celor sase ani de la filmari.

Casa Grigore Florescu

2011-06-29T03:46:00.001-07:00

Vizavi de biserica Sf. Apostoli se afla ruinele Casei Grigore Florescu. Casa cu etaj, cu usi si ferestre boltite, reprezinta tot ce a mai ramas din casele lui Grigore, fiul cel mare al vel logofatului Iordache Florescu, aflate pe hartile din 1850.
Nascut în 1813, în casa parinteasca asezata de cealalta parte a bisericii, Grigore Florescu a slujit ca magistrat la Curtea de Apel, ca pitar, apoi ca presedinte al Tribunalului Dâmbovita. Grigore Florescu se alatura împreuna cu fratii sai, Iancu, Costache si Dumitrache, societatii secrete “Fratia”, care tinea întâlniri conspirative în casa batrâneasca a Florestilor. S-a stins din viata în 1890, si este îngropat, ca si ceilalti Floresti, la Manastirea Tiganesti – ctitorie a familiei.

Asteptând sa fie în vreun fel pusa în valoare, sau macar facuta cunoscuta trecatorilor, Casa Gr. Florescu este înregistrata în lista monumentelor istorice din Bucuresti, la adresa Str. Vânatori nr. 4. (Surse si informatii)

Hotel Tranzit

2011-06-27T07:53:00.000-07:00

Hotel Tranzit de pe Strada Politiei

Trebuie sa atrag atentia ca, in ciuda aspectului, hotelul este locuit.

Casa cu pravalie

2011-06-27T00:06:00.000-07:00

Considerata monument istoric, casa cu pravalie din imagini, aflata ca multe altele pe Franceza, este una dintre cele mai grav avariate cladiri din zona.

Vedere in directia Pietii Unirii

Partea din spate a cladirii, care comunica cu strada printr-un gang, a fost schimbata cu desavarsire, urmand probabil sa fie amenajate locuinte.

Beciul casei cu pravalie

Cladirea Adevarul (update)

2011-06-21T23:28:00.000-07:00

Ieri, 21 iunie 2011, am vizitat din nou ruinele Cladirii Adevarul de pe Str. Constantin Mille. Viitorul ei este destul de incert. Am auzit insa zvonuri referitoare la renovarea ei. Nu era nimeni in cladire cand am facut pozele de mai jos, doar un paznic la intrare care nu ne-a lasat sa intram.

Detalii dintr-un vitraliu

Click pe poza de mai jos pentru marire!

Stiri de tot felul

2011-06-19T10:52:00.000-07:00

6 iunie 1934

noiembrie-decembrie 1989

Pasajul Basarab

2011-06-19T09:51:00.000-07:00

Ieri, 18 iunie 2011, s-a inaugurat Pasajul Basarab. Mai multe pe site-urile de actualitati si forumurile acestora.

Ateneul vazut de pe Magheru

2011-06-19T02:27:00.000-07:00

"Orasul" de sub oras

2011-06-18T13:44:00.000-07:00

In Cladirea Adevarul de pe Str. Constantin Mille am gasit un manunchi de ziare, majoritatea datand imediat dupa revolutie, respectiv din inceputul anului 1990. Intr-unul din ziare, "Tineretul Liber", am citit un articol despre investigatiile unui grup de profesionisti militari in subteranele Bucurestiului. Ampla relatare se dezvolta pe durata a mai bine de trei publicatii ale ziarului. Din pacate detin doar partea a doua si a treia a seriei din zilele de 30 si 31 ianuarie 1990.

Extras:
In dimineata zilei de 25 decembrie, cand in Bucuresti se tragea inca vartos si cand teroristii devenisera spaima Capitalei, in subsolurile nestiute pana atunci de nimeni se avantau cu curaj echipe de profesionisti ai armatei. Una dintre aceste grupe, in componenta careia intrau parasutisti militari, pirotehnisti, genisti si ostasi cu caini il aveau in frunte pe maiorul Gheorghe Grigoras, de la unitatea speciala de lupta anti-terorista. Iar grupa a ajuns in buncarul de sub fostul C.C., la apartamentul prezidential. Iata ce ne declara ei:

"Eram la o adancime de 9,45 metri fata de nivelul caldaramului. Aici se afla apartamentul rezervat dictatorilor. Deloc auster, ba dimpotriva, avand in vedere ca toata mobila era din mahon. In mijlocul dormitorului, un singur pat, de doua persoane. Alaturi, halate fine, papuci de casa si de baie, covorase persane veritabile. Incalzire cu aer conditionat, camera de baie luxoasa, sufragerie cu vesela exclusiv din import. Sa nu uit sa va spun ca filtrele faceau ca aerul sa fie super-purificat, ca tot aici erau sisteme proprii de apa si de energie electrica, altele decat cele de alaturi. De fapt, plecand de la sistemul de ventilatie, am pornit sa cautam camera in care se afla instalatia. Si asa ne-am trezit intr-un nou culoar, de fapt un alt canal lung si intunecos. Mergem cu aceleasi infinite precautii. 10 metri, 20, 30, gasim pe dreapta o nisa cu o lada mare, pe care o cercetam rapid, la lumina laternelor si, nefiind ceva deosebit la prima vedere, mergem mai departe. La un moment dat, brusc, intregul tunel va fi inundat de lumina! Ne blocam o clipa, fireste, ramanand crispati, dar parola vine imediat si intelegem ca unul dintre baieti a gasit si actionat comutatorul, nu inainte, insa, de a-l fi verificat. Continuam sa inaintam, de asta data pe lumina si, dupa aproximativ 50 de metri de la intrarea in tunel, observam ca peretii au cumva alta culoare, parand mai noi si avand in structura lor rasina sintetica. Mergem inca 10 metri si, stupoare: culoarul se infunda pur si simplu, iar acolo, in fund, gasim un... w.c., de fapt numai un capac de wc, pe un piedestal de lemn, de circa 20-30 cm inaltime! Firesc? Greu de admis ca trebuiau parcursi circa 50-60 de metri pentru a ajunge la un wc si asta numai din... pudoare?! Totul ne contrariaza si, fireste, ridicam capacul, pentru a constata ca dedesubt se afla un... chepeng de fier, asigurat deasupra cu o bara metalica grea. Ne vom munci zdravan sa dam bara deoparte si sa ridicam chepengul, pentru a incremeni de uimire. Dedesubt, curgea pur si simplu un... rau. Unul curat si dintr-o matca artificiala, din beton. Latime - circa 2,5 metri, adancime - aproape un metru, cu un debit de 1,5 m de secunda. Un baiat din echipa isi pierde ceasul acolo, in rau, dar cine mai are timp sa-l recupereze?! Noi studiem "terenul" si cautam explicatii pentru acest rau ascuns, aflat, retineti, la o adancime de circa 12 metri de la nivelul platoului pietei. Abia atunci intelegem si rostul lazii descoperita cativa metri inapoi si in care gasim nu mai putin de... 16 barci de cauciuc, cu pompe de umflare, cu petice de rezerva, in caz de avarie, cu echipament de protectie anti-acvatica. Limpede, deci, asa ca am studiat cu atentie si raul. Albie amenajata, cu bolta deasupra, iar pe talazurile laterale - bare metalice metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. Evident, un canal de fuga, strict secret, care iese probabil undeva, intr-un lac din afara orasului! Un canal, insa la care tiranii n-au mai avut ragazul sa ajunga, in graba fugii lor...
Un alt canal, similar, gasim si la capatul unui al doilea tunel, dar aici nu mai exista barcile pregatite. Descoperim, insa, un sistem de... inundare completa a intregii retele, sistem probabil verificat, daca avem in vedere urmele existente chiar pe "tavanul" sau si pe peretii laterali. Rezulta, deci, ca in cazul evacuarii pe aceasta cale, eventualii urmaritori ar fi putut fi blocati de apa care crestea pana la nivelul cel mai de sus, in spatele fugarilor. Noi n-am avut timp sa ne ducem pe firul apei, ci ne-am continuat investigatiile din tunele, ajungand la un moment dat la o gura de iesire la suprafata, care dadea in curtea interioara a fostului C.C., dar, din acelasi punct, pe o retea de canale, se putea patrunde in canalizarea orasului ajungandu-se prin ea pana la Dambovita. Un alt tronson, strabatut din buncar pe alta directie, avea o gura de iesire camuflata in parculetul din fata fostului C.C. O iesire facuta de nevoie, insa, pentru ca acest tunel era si singurul care dusese candva in subsolul palatului, de peste drum. In timp, insa, tunelul s-a surpat la mijloc. Oricum, pentru multa lume care a crezut ca intre fostul C.C. si palat exista, de fapt, reteaua de tunele, e bine sa precizam ca, practic, nu exista decat unul singur si acela surpat, restul subteranului fiind concentrat sub cladirea fostului C.C. si, apoi, pe directia Bulevardului Magheru si nu pe cea a palatului.[...]"

Mai jos fotocopiile partii a doua si a treia din articolul "ORASUL" DE SUB ORAS" realizat de Horia Alexandrescu.

Institutul National de Expertiza Medicala

2011-06-12T14:08:00.000-07:00

CATACOMBA nr.1

2011-06-12T06:27:00.000-07:00

Livada de Fotografii

2011-06-11T08:55:00.000-07:00

Livada de Fotografii in pasajul de la Universitate 9-12 iunie 2011

Andrei Bîrsan - Presedintele Asociatiei Bucurestiul meu drag

In vizita la Casa Poporului

2011-06-03T22:02:00.000-07:00

Cladirea abandonata Romtelecom

2011-06-02T23:23:00.000-07:00

Langa Palatul Telefoanelor si Hotel Novotel se afla o cladire a Romtelecom-ului partial acoperita cu o panza.

Iata cateva fotografii de pe acoperis

In parcarea din stanga imaginii de mai jos se afla odata Cladirea Postei. Nu dupa mult timp dupa ce am intrat in ea a inceput demolarea ei. Vezi articolul despre Cladirea Postei.

Palatul Telefoanelor

Si doua panorame in care am incercat sa surprind locatiile importante din zona precum Cercul Militar, Cladirea "Adevarul" (despre care am aflat ca nu va mai ramane mult timp in picioare), lucrarile la Hotel Cismigiu, Palatul Unversul.

Nu mare ne-a fost uimirea sa descoperim pe acoperis un pui ratacit de pescarus, care statea ascuns intr-un colt. Deasupra noastra ne inconjurau in zboruri circulare o multime de pescarusi care auzisera semnalul puiului muribund.

Subterane in Drumul Taberei

2011-06-01T12:23:00.000-07:00

Bunicul meu imi povestea de o intrare principala intr-un tunel aflat la o statie distanta de Razoare. Mai exact, la intrare in Drumul Taberei unde sunt blocurile armatei. Actuala statie ratb se numeste "Locotenent Nicolae Gaina", iar in trecut purta numele "Ho Chi Minh". Reteaua de tuneluri se pare ca este una destul de vasta si pe masura dimensiunilor intrarii. Din relatarile sale am inteles ca intrarea era boltita, cu ziduri din caramida, foarte lat, incapand lejer chiar si un tanc.

In apropierea intrarii se afla un parc, plasat intr-o curte interioara ale carei margini le constituie blocurile a cate patru etaje destinate soldatilor si fortelor militare. Langa parc se afla un depozit subteran abandonat care mi-a starnit curiozitatea, mai ales pentru ca era usor de patruns in interior. Imaginile de mai jos sunt din interiorul acestei incaperi, cat si tunelurile care comunicau cu depozitul propriu-zis. De luat la cunostinta faptul ca tunelul este zidit, la un moment dat acesta infundandu-se. Urmele zidariei se vad destul de clar. Tunelul continua pe sub parc, iar daca ne gandim ca ansamblul de blocuri nu este foarte departe de Academia Militara, ne putem imagina posibila intindere a retelei subterane.

Una din multele pisici din zona.

Iata si un caz nefericit...

Forturile Bucurestiului

2011-05-29T07:21:00.000-07:00

Fortul No. 1
CHITILA

ISTORICUL LUCRARILOR DE FORTIFICATIE

Tipuri de forturi:

TIP 1: Chitila si Otopeni;
TIP 2: Mogosoaia si Jilava;
TIP 3: Pantelimon, Cernica, Catelu, Leurdeni, Popesti, Berceni, Magurele, Bragadiru, Domnesti, Chiajna;
TIP 3 MIXT: Tunari (avand lucrarile inaintate, n-a putut fi redus la tip 3);
TIP ACUATIC: Stefanesti;
TIP UNIC: Afumati.

Ultimele doua deriva din forturi de tip 2.

Manastirea Chiajna

2011-05-29T01:01:00.000-07:00

Ruinele Manastirii Chiajna se afla la periferia Bucurestiului, la marginea cartierului Giuleşti-Sârbi, langa o groapa de gunoi. Constructia ei a inceput in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi a fost terminata în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1790). A fost construită în stil neoclasic, având dimensiuni mari pentru acea vreme: 43 metri lungime si 18 inaltime, ziduri groase de 1 si 2 metri.
Urma să să fie unul dintre cele mai importante lăcaşuri de cult româneşti ale vremii, însă nu s-a întâmplat aşa. Preoţii nu au slujit niciodată în ea, fiind bombardată de către turci chiar înainte de sfinţire. Aceştia crezuseră că acolo ar fi fost mai degrabă o cetate, şi din acest motiv au încercat să o distrugă. Astfel, toate actele ei au ars în întregime. Cu toate acestea, construcţia a rămas în picioare. Turla bisericii s-a prabusit abia la cutremurul din 1977.

Alexandru Ipsilanti si Nicolae Mavrogheni

Mănăstirea a fost părasită pe timpul ciumei din vremea domniei lui Alexandru Ipsilanti. Alte surse susţin că mănăstirea funcţiona în 1792, dar a fost părasită în vremea ciumei, cand domnitor era Mihai Sutu. Una din legende spune ca insusi mitropolitul Tarii Romanesti, Cozma, a murit din aceasta cauza chiar in aceasta biserica.

Filmul Craii de Curtea Veche (1995), ecranizat dupa romanul lui Matei Caragiale.
Au avut loc filmari in manastirea Chiajna.

Statuile din Parcul Izvor

2011-05-26T01:08:00.000-07:00

Candva ne dadeam intalnire la fantana, la coada calului ori la statui. Se stia exact despre ce locatie se facea referire. Universitatea arata la fel. Unde ne vedem azi? La fantana. Ma indoiesc ca trecatorii, cu tonele lor de ganduri, probleme si planuri simt ca lipseste ceva din peisaj. Altii sunt indignati de prezenta santierului care se pare unul de lunga durata. Dar, sa fim seriosi, cati dintre noi mai vad inca statuile pe vechile lor socluri? Bineinteles imaginare. Mereu e o veste buna facuta cunoscuta, aceea ca peste mai mult sau mai putin timp vor fi reasezate. Mai mult de atat vom avea o parcare subterana. Pe acest fundal cenusiu cu promisiuni pe masura, mai apar in urma sapaturilor temeliile academiei, cimitirului si bisericii Sf. Sava. O salata de obiective! Ce va fi? Vom vedea. In orice caz statuile sunt la loc sigur si m-am asigurat personal de acest lucru. Am dat chiar si o nota melancolica articolului prin compararea cu cateva fotografii din trecut.
Iar ca fapt divers, Parcul Izvor arata foarte bine.